Bucurii necuvântătoare

De când mă știu mi-au plăcut mai mult animalele, decât oamenii, din simplul motiv că, deseori, sunt mai umani ca noi. Nu împart răutăți gratuite, nu au mai multe fețe, iar în ochii lor am văzut mereu sinceritatea.

*

Poate vă întrebați de ce vă vorbesc despre asta tocmai acum. Ei bine, întâmplările din ultima vreme mi-au întărit și mai mult această convingere. Cum poate știți sau poate nu știți, viața noastră este înfrumusețată de vreo 3 anișori de Șurubel, un motănel alb și poznaș, pe care sigur l-ați văzut prin fotografii, dacă mă urmăriți aici de ceva timp sau pe vreo rețea de socializare.

De curând familia noastră s-a mărit…

În data de 8 ianuarie, seara târziu, a apărut în calea noastră Tab, un pisoi de doar 3 luni. Era ud, înghețat și tremura la trunchiul unui copac. Observându-l, pașii mi s-au blocat și nu am reușit să mă mișc de acolo. Soțul meu, văzând reacția mea, mi-a zis să îl luăm de acolo, ca să îl ducem la căldură. Intrând cu el în casă, ne-am dat seama că are o lăbuță ruptă și ne-am petrecut seara încercând să găsim o clinică sau un spital veterinar, care să îl poată ajuta, având în vedere că era într-o sâmbătă seara, fără să ne ceară sume exorbitante doar pentru un consult. Până la urmă am ajuns să îl ducem a doua a zi la veterinarul nostru, care ne-a confirmat fractura de la piciorușul stâng și ne-a sfătuit să îi facem o radiografie.

Zis și făcut, următoarea zi ne-am și prezentat la clinica recomandată de D-l doctor pentru radiografie. Ziua aceasta a fost una dintre acelea în care m-am simțit atât de frustrată și de neputincioasă, încât am izbucnit în lacrimi. Am aflat că Tab suferă de panleucopenie (o boală infecțioasă, care poate fi letală în cazul puilor de pisică) și i s-au dat 20% șanse de supraviețuire. Și mai grav era faptul că această boală este transmisibilă la pisici. Conștientizând asta m-a cuprins groaza gândindu-mă că poate și Șurubel a contactat boala. Din fericire, fiind vaccinat, nu a fost cazul de așa ceva.

Tab a rămas internat la clinica respectivă, și timp de o săptămâna a dus o luptă zilnică pentru supraviețuire. Primele zile au fost critice, noi am sunat în fiecare zi la clinică, chiar și de mai multe ori pe zi, pentru a ne interesa de starea lui, deoarece nu ni se permitea să îl vizităm, din cauza infecției. Bineînțeles, în toată această perioadă, problema piciorului, pentru care ajunsesem acolo inițial, a trecut pe planul secund, învingerea bolii fiind principala grijă. După două zile de foc, Tab și-a revenit încet-încet, iar după o saptamama l-am luat acasă, concentrându-ne pe recuperarea lui și pe întărirea sistemului imunitar prin dietă și medicamentație. Revenirea lui a fost o mică minune, în condițiile date. Ne-am întors periodic la clinică pentru controale și pentru a rezolva și problema fracturii de la lăbuță. Inițial fractura necesita operație, însă pentru că Tab nu se află în momentul acela în condiții proprice pentru o asemenea intervenție, oasele s-au sudat la loc singure, el rămânând cu un defect la mers, cu un șchiopătat. De comun acord cu D-na doctor, care l-a tratat, am hotărât să nu mai facem intervenția, care, în această situație, însemna ruperea oaselor sudate și prinderea lor în poziția naturală.

*

Asta se întâmplă în urmă cu aproximativ două săptămâni. Tab se simte mult mai bine acum, este un motănel vesel și jucăuș, azi urmând să mergem la un nou control, la care ținem lăbuțele strânse ca să fie totul bine 🙂 .

Au fost câteva săptămâni grele, atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere moral, dar văzându-l pe Tab cum se joacă și cum aleargă acum, ni se umple inima de bucurie și uităm de momentele neplăcute. Suntem conștienți că, fără noi, Tab nu ar fi avut nici o șansă.

***

Am ținut să vă povestesc experiența noastră, pentru a atrage atenția din nou spre mulțimea de animăluțe abandonate, maltratate, care au nevoie de un cămin, de ajutorul nostru sau poate doar de omenia noastră. Dacă vă doriți un animal de companie, vă rog să adoptați: sunt atâtea suflete blânde și sincere care își caută casă…

Atât am avut de spus azi, iar dacă în urma acestui articol, chiar și un singur animăluț abandonat își va găsi cămin, înseamnă că scopul meu a fost atins :). Ne revedem curând!

Aveți grijă de voi,

Iulia.

PS. Șurubel și Tab se înțeleg binișor, și își petrec timpul alergându-se unul pe celălalt sau jucându-se, iar, în timp, sunt convinsă, că vor deveni ca doi frățiori 🙉🙊🙈! Este de prisos să vă spun, că fiecare zi devine mai luminoasă și veselă, alături de ei, oricât de urât ar fi afară ❤.